Cu toții avem momente in care ne simtim trişti  ca urmare a ruperii unei relații, a unui deces, pierderii unui job sau picării unui examen. Tristeţea este o reacție normală la evenimentele negative ce apar in viața nostră şi trece de la sine după un plâns zdravan, o discuție cu un prieten sau o plimbare prin parc. Persoana tristă se poate îngriji în continuare de îndatoririle ei şi îşi va reveni încetul cu încetul.
Cu depresia însă, lucrurile stau altfel. Cunoscută şi sub denumirea de răceala tulburărilor mentale, depresia, ca şi răceala, netrată poate crea probleme ce pun uneori chiar viața in pericol. Recunoaşterea diferențelor dintre tristețe şi depresie, poate ajuta persoana suferindă să beneficieze de un tratament adecvat, cât mai curând, grăbind astfel insănătoşirea acesteia. Atunci când tristețea durează mai mult de două săptămâni, se poate să vorbim despre o dispoziție depresivă. În depresie, efectul tristeții este mai profund, afectând toate palierele vietii persoanei în cauză.
Simptomele includ:
– Stări de tristețe prelungită; lipsă de inițiativă; toleranță scăzută la frustrare; pierderea interesului față de activități considerate mai de mult, plăcute; modificări ale greutății corporale- scadere sau creştere; probleme legate de somn; pierderea energiei sau slăbiciune musculară; sentimente de vinovăție imaginată sau inutilitate; dificultate în gandire, concentrare sau luate de decizii; tulburări de dinamică sexuală; gânduri legate de moarte sau suicid; idei cu caracter de autoacuzare; mimică tristă şi gesturi limitate; senzație de apăsare sufletească.
La acestea se mai pot adăuga sentimentul de oboseală dupa 2-3 ore de muncă; pierderea elanului vital; pierderea interesului pentru discuții, vizite; tendința de a se izola şi de a nu comunica; impresia că orice zgomot se intensifică sau că totul este în zadar. Cele mai mici greşeli din trecut devin acum crime.
Depresia nu este o slabiciune de caracter, iar recuperarea persoanei nu are legătura cu voința sau motivația sa. Este o tulburare afectivă dată de o predispoziție legată de anumiți factori: genetici (existența unui fond depresiv în familie); biochimici (neurotransmițători); de personalitate (stimă de sine scăzută, uşor de lezat, pesimist); de mediu (agresivitate continuă, neglijență).
Psihoterapia, singura sau însoțită de un tratament antidepresiv, îl poate ajuta pe client  să se centreze pe prezent, să conştientizeze blocajele care îl împiedică să simtă bucurie, să identifice şi rezolve problemele vieții de zi cu zi. Percepția pesimistă asupra lumii şi asupra propriei persoane poate fi schimbată prin găsirea unor conotații pozitive.
Dacă aveți o personalitate depresivă lângă voi,  nu îi spuneți ca nu are voință să depăşească starea în care se află pentru că se va simți respinsă si neînțeleasă. Atrageți persoana în activități plăcute, manifestați respect şi înțelegere. Dar mai ales, incurajați-o să caute ajutor specializat.
Psih. Aura Bogdan