Articolul este scris la feminin doar pentru că a fost inspirat de o femeie, însă întrebarea este valabilă și în cazul unui bărbat. Întrebarea din titlu se referă la momentul în care întâlnești pe cineva, și pare că este ceea ce îți dorești, dar după o perioadă de timp, începi să te întrebi dacă ai făcut alegerea corectă. ”Mă vrea sau nu mă vrea? Nu știu pentru că îmi trimite mesaje confuze.” Apare o discrepanță între comportamentul verbal și comportamentul non- verbal. ”Zice una, dar face alta”. Cu toate astea, te face să râzi și să simți că lumea este a ta când sunteți împreună și nu este chiar atât de grav dacă nu îți răspunde la telefon sau nu comunicați zile în șir. Când este bine, este foarte bine. Când este rău, este foarte rău. Acesta este semnul că ar fi bine să iei o pauză și să îți clarifici sentimentele și situația. Stai de vorbă cu tine și ascultă-ți vocea interioară.

De foarte multe ori, oamenii intră în relație pe baza unor caracteristici ale unui potențial partener, ce se suprapun peste imaginea partenerului ideal din capul lor. Ei vor ca partenerul să aibă aceleași preocupări, să frecventeze aceleași locuri sau să vadă viața în aceleași culori ca și ei. Dar pare mai degrabă că, partea narcisistă a ego-ului lor caută în celălalt să se oglindească pe sine, reducându-l la ceea ce este sau nu este egoul. Se îndrăgostesc de o fantasmă și încep să simtă confuzie. Dacă nu ai răbdare să îl cunoști un timp suficient de lung, poți risca să te îndrăgostești de o imagine ce nu corespunde realității sau de ideea de a fi îndrăgostit.

Intrând în relație cu persoana respectivă descoperi că, lucrurile pe care le vedeai în celălalt vă despart, pentru că de fapt, el nu este imaginea din capul tău, ci pur și simplu o persoană cu propriile nevoi, emoții și valori, care, ghicește ce? Nu sunt ale tale și nici împărtășite de tine. Ignorând semnele de avertizare și îndrăgostindu-te prin accentuarea părților pozitive, te vei afla în confuzie, nu în iubire. A iubi pe cineva și a fi îndrăgostit sunt două stări total diferite. Ne iubim părinții, rudele, cei mai apropiați prieteni. Putem iubi plimbările lungi, apusurile de soare sau ciocolata. Din păcate uneori, iubim oamenii cum iubim obiecte sau activități. Empatia, compasiunea și prietenia se pot confunda, de asemenea, cu iubirea.

Dacă continui să trăiești în mintea ta și în gândurile tale, s-ar putea să fii confuz în inima ta. Când trăiești în confuzie, te îndepărtezi de sinele tău autentic, te simți pierdut, trist, simți emoții care nu au nici o legătură cu iubirea. Pentru că, iubirea nu doare, nu întristează și nici nu produce o scindare a propriei persoane. Gândește-te la relațiile tale trecute, la ceea ce nu a mers, la aspectele pozitive și la posibilitatea de a repeta aceleași situații. Care sunt așteptările tale de la celălalt? Ce nu ți-a spus niciodată și tu nu ai întrebat, ci doar ai presupus? În ce fel îți este afectată identitatea de către partener sau relație? Ce ți-ai dori să se întâmple și nu se întâmplă? Ce înseamnă să fii iubit și să iubești? Ce anume, din cealaltă persoană, te-a făcut să te îndrăgostești? Ce ți-ar aduce liniștea și împlinirea într-o relație? În dragoste, în viziunea mea, graba nu își are locul. Este important să îți dai timp să formulezi întrebările potrivite și să găsești răspunsurile potrivite. Uneori, confuzia este bună pentru că vine cu clarificările necesare răspunsului la întrebarea: sunt eu, cu adevărat îndrăgostită sau îmi este frică de singurătate, abandon, presiunea celorlalți și sunt capabilă să accept orice?

Psih. Aura Bogdan