Spunem că familia este stâlpul societății. Dar ce ne facem când stâlpul se află într-o societate de consum care ne spune că este în regulă să simți că te-ai plictisit de un produs (respectiv de o relație) și să te orientezi către altceva? Consumăm produse, consumăm relații, consumăm până la urmă și viețile copiilor noștri dacă îi avem.

Trăind în această societate de consum, în care putem cumpăra oricând ceva nou, observ familii care își cumpără inclusiv copilul. Părinții care muncesc mult și au tot mai puțin timp dedicat copilului își răscumpără vinovăția prin cadouri și lucruri uneori scumpe, trimițându-l la cursuri de tot felul și ținându-l ocupat toată ziua. Acest copil are ”agenda” la fel de încărcată ca și a părintelui și adoarme epuizat. Nu se mai gândește la părinte și la absența lui, ci la bucuria că în sfârșit ziua s-a terminat. Nu mai caută compania părintelui indisponibil, ci doar puțină odihnă.

Când spunem familie ne ducem cu gândul la faptul că toți membrii ei sunt împreună, însă într-o societate care consumă absolut orice, nu este așa. Întâlnesc familii în care, deși părinții și copiii sunt în același moment acasă – nu comunică – își găsesc ocupații solitare și își petrec timpul consumând ceea ce cumpără (telefoane, tablete, filme, cărți, alte relații). Uneori, în cazul în care, copilul se simte copleșit de indisponibilitatea părinților, merge către ei și încercă să îi adune în jurul unor obiective comune pentru a putea beneficia de satisfacerea nevoilor. Încetul cu încetul, membrii familiei nu mai sunt înconjurați de alte persoane, ci de alte obiecte. Relațiile sunt profund afectate, devin superficiale și lipsite de conținut. Părinții nu mai dorm în același pat, vacanțele petrecute împreună sunt puține și adesea conflictuale, mesele luate împreună și în liniște sunt și ele rare.

Se spune că, atunci când familia este lângă tine, nu te simți singur în lume și totul pare mai ușor. Familia îți oferă suport, siguranță, stimă de sine mai bună. Te iubește, te înțelege, te acceptă și îți reamintește mereu cine ești. Familia noastră este ceea ce o facem să fie, iar relațiile noastre trecute, prezente și viitoare sunt colorate în funcție de relațiile pe care le-am avut cu membrii propriei familii.

Familia disfuncțională, consumatoare de bunuri și relații superficiale, formează personalități disfuncționale. Îți poți da seama că ești un membru al unei astfel de familii dacă încerci mereu să fii pe placul oamenilor de teamă că ai putea fi abandonat. Te simți vinovat și răspunzător pentru sentimentele altora, încercând să le asiguri fericirea indiferent de costuri. Îți este frică de singurătate, tânjești după afecțiune, iar dacă nu o primești te simți izolat. Ești perfecționist și te temi de eșec, pentru că în copilărie încercai să te ridici la nivelul crescut al cerințelor familiei. Îți dorești să ai o relație romantică, suportivă și plină de iubire pentru a compensa, probabil, lipsurile simțite în familia de bază. Ești introvert și timid, datorită conflictelor din jurul tău. Este posibil să nu vrei să te stabilești ca și adult, în același oraș în care ai crescut.

Procesul de însănătoșire prin care poate trece o familie ”trezită” nu este unul ușor. Psihoterapia este de lungă durată și se bazează pe implicarea și disponibilitatea tuturor membrilor. Uneori, schimbările vin doar de la un singur membru al familiei care cere ajutor specializat, reușind să aducă o energie nouă și o altă perspectivă. Dacă relațiile dintre membrii familiei noastre de bază nu mai pot fi îmbunătățite, putem ca adulți conștienți de bagajul nostru, să ne formăm noua familie așa cum dorim. Putem alege conștient – și daca este necesar ghidat de un specialist – ca ascultarea activă, comunicarea și disponibilitatea emoțională să fie fundamentul familiei noastre.

Acest articol a fost publicat aici pe site-ul de parenting http://smartandhappychild.ro .

Psih. Aura Bogdan